Convenția CMR adoptată în 1956 este neschimbată până în prezent, și doar printr-un protocol completată (Protocolul din 1978), și totuși neratificată încă de toate statele contractante CMR. Într-adevăr articolul 49 prefigurează posibilitatea revizuirii acordului referitor la contractul de transport în transportul internațional de mărfuri, însă, cu toate acestea, niciunul dintre cele aproximativ 50 de state contractante nu a solicitat convocarea unei conferințe de revizuire a Convenției CMR, iar acest lucru va rămâne neschimbat, probabil, în viitorul apropiat, datorită naturii complexe a problemei.
Denumirea Convenției nu se referă numai la „contractul de transport în transportul rutier internaţional“, articolul 1 din CMR, prevede de asemenea, aplicarea Convenției oricărui contract de transport rutier de mărfuri, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. Acest lucru sugerează – și este, de asemenea, luat în considerare în mare măsură la nivel internațional – de fapt, contractele clasice de expediere nu fac obiectul Convenției CMR.
Trebuie remarcat faptul că definițiile contractului de transport de marfă și a contractului de expediere nu sunt aceleași la nivel internațional. Din punct de vedere al Austriei, se poate spune că speditorul are în grijă tot circuitul expeditor – destinatar, asta înseamnă că el organizează expediția, iar transportatorul execută operațiunea de transport. Speditorul datorează un serviciu, iar transportatorul succesul livrării bunurilor la destinatar. Citește în continuare Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și a Casei de Expediție →