Convenția CMR adoptată în 1956 este neschimbată până în prezent, și doar printr-un protocol completată (Protocolul din 1978), și totuși neratificată încă de toate statele contractante CMR. Într-adevăr articolul 49 prefigurează posibilitatea revizuirii acordului referitor la contractul de transport în transportul internațional de mărfuri, însă, cu toate acestea, niciunul dintre cele aproximativ 50 de state contractante nu a solicitat convocarea unei conferințe de revizuire a Convenției CMR, iar acest lucru va rămâne neschimbat, probabil, în viitorul apropiat, datorită naturii complexe a problemei.
Denumirea Convenției nu se referă numai la „contractul de transport în transportul rutier internaţional“, articolul 1 din CMR, prevede de asemenea, aplicarea Convenției oricărui contract de transport rutier de mărfuri, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. Acest lucru sugerează – și este, de asemenea, luat în considerare în mare măsură la nivel internațional – de fapt, contractele clasice de expediere nu fac obiectul Convenției CMR.
Trebuie remarcat faptul că definițiile contractului de transport de marfă și a contractului de expediere nu sunt aceleași la nivel internațional. Din punct de vedere al Austriei, se poate spune că speditorul are în grijă tot circuitul expeditor – destinatar, asta înseamnă că el organizează expediția, iar transportatorul execută operațiunea de transport. Speditorul datorează un serviciu, iar transportatorul succesul livrării bunurilor la destinatar.
Pe lângă problematica delimitării contractului de expediție de cel al transportului de mărfuri, jurisprudența fiecărei țări permite ca antreprenorii să fie răspunzători în temeiul Convenției CMR, în anumite condiții, în cazul încheierii contractelor de expediție.
În Austria reglementările necesare se găsesc în Codul Civil de Afaceri, unde speditorul conform articolului 412 este autorizat să performeze el însuși transportul. Dacă folosește acest drept, are drepturile și obligațiile unui transportator.
Articolul 413 paragraful 1 din Codul civil de afaceri confirmă că speditorul are în mod exclusiv drepturile și obligațiile unui transportator, dacă a convenit cu expeditorul mărfurilor o anumită rată a costurilor de transport. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de „livrare cu cost fix“, care înseamnă că speditorul plătește un cost de transport forfetar (preț unic prestabilit care nu poate fi modificat în timpul transportului), și nu își percepe un comision suplimentar.
Paragraful 2 din articolul 413 din Codul Civil de afaceri din Austria, reglementează expedierea de grupaj de mărfuri, unde speditorul are, de asemenea, exclusiv drepturile și obligațiile unui transportator, dacă efectuează expedierea unor mărfuri împreună cu bunurile altui expeditor pe baza unei facturi emise în temeiul încheierii unui contract de expediere marfă grupaj.
Punctul sensibil la speditor este că are obligațiile unui transportator. La aceste obligații printre altele, se adaugă și răspunderea pentru daunele provocate de transportatorii subcontractori, conform Conventiei CMR. Aceste obligații includ printre altele, răspunderea privind daunele din timpul transportului, în conformitate cu legea mai restrictiva aplicată transportatorilor și nu conform cu legea mai puţin restrictivă aplicabilă caselor de expediție. Acest fapt este reglementat în paragraful 439 pentru transportul național în Austria, în Codul Civil de afaceri, și anume se aplică conform specificațiilor Convenției CMR din 1956.
De altfel, în caz de altă inaplicabilitate (de exemplu, în cazul așa-numitelor contracte de transport de salarizare, care sunt – în termeni simplificați – cazurile în care un antreprenor oferă clientului său un camion și șofer la discreția sa), antreprenorul respectiv va fi răspunzător în temeiul Convenției CMR, dacă acest lucru este convenit prin contract.
Înainte de examinarea articolelor individuale ale CMR, ar fi de punctat obligațiile principale și secundare ale transportatorului. Pe lângă obligația de transport, transportatorul are și obligația de informare, să se intereseze de dispozițiile legale naţionale ale fiecărei țări pe care o parcurge, obligația de a obține instrucțiuni în cazurile speciale, obligații de vămuire, de depozitare, obligația de încheia o asigurare de răspundere de transport, și altele de asemenea.
Este esențial să se determine în cazuri individuale, cine are drepturi și obligații față de cine. De exemplu, există întrebarea, cine are dreptul să pretindă daunele de la transportator, pe plan juridic internațional acest lucru nu este rezolvat în mod uniform.
Pe baza celor enumerate mai sus, este evident că sunt necesari specialiști pentru a răspunde corect la toate aceste întrebări. Specialiști, care se află de partea transportatorilor, mai ales în caz de daune. Timp de mulți ani, un astfel de specialist a fost compania de brokeraj Lutz Assekuranz, cu experții legali și comerciali bine instruiți în materie.
Ce puncte principale sunt necesare a fi observate la o asigurare? În general, corelat cu asigurarea CMR ar fi bine să se folosească și asigurarea de răspundere civilă pe termen lung, deoarece polițele actuale – cum ar fi cele de asigurare Lutz – acoperă nu numai răspunderea în temeiul CMR, ci și răspunderi pentru diferite alte norme juridice (de exemplu, în conformitate cu standardele naționale de transport de marfă pentru transporturile de cabotaj). Cu toate acestea, în această serie de articole, accentul se pune pe răspunderea în temeiul Convenției CMR și pe cerințele de asigurare rezultate.
Prin urmare, este esențial ca obiectul contractului de asigurare să nu acopere doar răspunderea titularului de poliță de asigurare în baza contractelor de transport de mărfuri în transportul rutier internațional doar în conformitate cu Convenția internaţională CMR, ci și răspunderea în conformitate cu prevederile legale legate de răspunderea CMR, respectiv articolul 439 din Codul Civil de afaceri din Austria. De asemenea, este important ca în condițiile de asigurare să se prevadă că transportul cu vehicule închiriate este acoperit de asigurare sau că nu este exclusă asigurarea de răspundere pentru transportul cu astfel de vehicule.
Condițiile polițelor de asigurare a răspunderii de transport utilizate de Lutz Assekuranz prevăd, de asemenea, posibilitatea de a acoperi asigurarea de răspundere a transportatorilor terți în anumite circumstanțe. Acest tip de poliță este de obicei necesar dacă subcontractantul Casei de Expediţie sau transportatorul de marfă însuși, nu dispun de o acoperire suficientă CMR, sau dispun de sume prea mici asigurate, sau de un domeniu teritorial de aplicare prea limitat la nivel local, sau alte criterii (de exemplu nu au articolul 29 – neglijenţa șoferului – acoperit).