Un distribuitor german en gros de pantofi A a cumpărat de la un producător italian de pantofi B, marfa reprezentând perechi de cizme și pantofi din piele pentru femei și bărbați, marfă în valoare de 4.668 euro, conform incoterm EXW, (la fabrică) și a contractat o casă de expediție austriacă V pentru a efectua acest transport de la San Benedetto del Tronto – Italia la München, contra valorii de 1.050 euro. Distribuitorul A a trimis comanda de transport pe email Casei de Expediție V specificând „contract de transport“ ca și titlu.

Casa de expediție V a contractat la rândul lui un transportator austriac W pentru executarea transportului la prețul de 980 euro – W nu avea propriile camioane disponibile, așa că a apelat la un alt subcontractor – transportator, respectiv la o firmă X din Italia, pentru prețul de transport de 950 euro, iar firma X a dat mai departe cursa de transport altei firme Y tot din Italia, pentru prețul de 930 euro. În cele din urmă, Y a dat mai departe cursa de transport unui sub-sub-sub-contractor Z, rezident în Bulgaria acesta din urma preluând transportul la prețul de 860 euro.

Lanțul de contracte pentru derularea acestui transport s-a derulat de la A (Distribuitorul de marfa din Germania) – V (Austria) – W (Austria) – X (Italia) – Y (Italia) – Z (Bulgaria), fiind de altfel, o practică obișnuită ca o cursă de transport să treacă prin mai mulți subcontractori, iar comenzile de transport sau contractele de transport să se trimită între aceștia prin Email.

Sichere Parkplätze benützen! – Folosiți parcări sigure!

În cadrul contractului de transport trimis de distribuitorul-cumpărător A către Casa de Expediție V, a fost menționat: „Atenție! Folosiți numai parcări supravegheate“. Această indicație a fost de asemenea mai departe menționată în lanțul de contracte ulterioare, de la un subcontractor la celălalt, pe email.

Șoferul camionului firmei Z (ultimul subcontractor, din Bulgaria) a ajuns la sediul firmei producătoare B într-o marți după amiază la sediul acesteia în San Benedetto, a preluat încărcătura de marfă-pantofi, și a plecat la ora 16 în direcția Germania. Pentru cei aproximativ 850 km pe care îi avea de parcurs, șoferul și-a planificat 12 ore de condus. Conform Regulamentului nr. 561/2006, șoferul știa că trebuie să înnopteze în regiunea de nord a Italiei, pentru a nu depăși timpul maxim de conducere pentru șoferi de 9 ore zilnic.

Timpii de conducere

Șoferul a ajuns la ora 22.30 în Verona, unde a vrut să parcheze la Truck Parking Interporto Quadrante Europa. Acest loc de parcare era complet ocupat, așa că șoferul s-a gândit dacă nu ar fi mai bine să conducă până în Brescia unde cunoștea un loc de parcare foarte renumit și sigur, care cuprindea câteva sute de locuri de parcare și dispunea de numeroase dispozitive de siguranță. Cu toate acestea, din timpii de conducere permiși mai rămăsese o jumătate de oră apoi urma pauza obligatorie, iar șoferul știa că, în special în Italia, sunt amenzi dure pentru depășirea timpului de conducere, prin urmare, s-a hotărât să nu mai conducă până în Brescia, deoarece distanța între Verona și Brescia era de cca. 70 km și necesită 1 oră de condus.

Parcare la marginea autostrăzii

Șoferul a continuat călătoria sa pe autostrada Brenner în directia nord și a condus din cauza expirării timpului de conducere în final până în apropiere de Avio la o parcare-scuar de pe margine, ceea ce în Italia nu este un lucru neobișnuit, deoarece în locurile de parcare oficiale deseori nu sunt locuri. Acolo șoferul a mâncat în cabina sa și s-a întins să doarmă.

Furtul mărfii

În jurul orei 8, șoferul s-a trezit, a luat micul dejun și și-a făcut turul obișnuit în jurul camionului. A observat că, pe partea laterală dreaptă a camionului există o gaură destul de mare în prelată. După deschiderea camionului, s-a observat la prima vedere lipsa unei cantități mari de marfă. Șoferul a sunat imediat la dispecerul său, care la rândul său l-a anunțat pe transportatorul Y de unde a preluat comanda de transport. Y a informat poliția italiană și de asemenea pe transportatorul X, X mai departe a înștiințat pe W, W pe Casa de Expediție V, și aceasta în cele din urmă pe recepționerul bunurilor A din Germania. Ultimul și-a înștiințat imediat asiguratorul, pe care un comisar de daune l-a instruit să recepționeze dauna de furt atunci când camionul va ajunge în München, ceea ce s-a și întâmplat. La sosirea camionului la distribuitorul german s-a constatat conform raportului de daună, marfă în valoare de 374.000 euro la greutatea de 3.150 kg.

Procesul de litigiu – de stabilire a răspunzătorilor

Ceea ce a urmat, a fost un lucru de rutină: Cumpărătorul mărfurilor, și anume, firma A și-a stabilit dreptul de regres către Casa de Expediție V, care a preluat la întreaga valoare regresul asupra sa. În aceiași zi, când regresul s-a îndreptat asupra lui V, V a trimis cerința către transportatorul W și a cerut asiguratorului distribuitorului A un răgaz. W a făcut același lucru cu X, X cu Y, și Y cu Z.

Casa de Expediție V și-a înștiințat imediat asiguratorul cu care a încheiat polița de asigurare CMR (aceasta dispunând de asigurare suplimentară pentru subcontractori), la fel și transportatorul Z și-a înștiințat asiguratorul său bulgar. Acest lucru nu l-au făcut și W, X și Y, deoarece nu aveau asigurări CMR valabile care să cuprindă și acoperirea pentru subcontractori. După circa 2 săptămâni asiguratorul distribuitorului A le-a reamintit celor de la Casa de Expediție V, faptul că, conform articolului 3 din Convenția CMR, aceasta deține obligația de plată a daunelor la marfă pe baza contractului semnat între A și V. Mai departe, asiguratorul a subliniat din nou, că, pe baza articolului 29, pretenția de despăgubire se ridică la întreaga valoare a mărfurilor lipsă la 374.000 euro, deoarece dauna este una ca urmare a neglijenței crase a șoferului.
Casa de expediție V a specificat că de la subcontractorul W nu are încă nici un răspuns. Din nou Casa de expediție V i-a scris lui W, W lui X, X lui Y, și Y lui Z. Ultimul subcontractor – transportator Z i-a cerut asiguratorului său, să achite pretenția de daună, dar acesta a respins cererea, deoarece asigurarea încheiată nu era acoperitoare pentru daune produse din neglijența crasă a șoferului, articolul 29.

Litigiul

După câteva schimburi de mesaje, asiguratorul distribuitorului A s-a îndreptat cu proces asupra Casei de Expediție V. Asiguratorul Casei de Expediție V la rândul său s-a îndreptat cu litigiul asupra subcontractantului W, iar acest proces a continuat până la ultimul subcontractant Z. Deoarece asiguratorul ultimului subcontractant Z nu avea cu acesta o acoperire valabilă extinsă și pentru neglijența șoferului, Z a invocat doar pretențiile art. 17 (2) din CMR, adică existența unui eveniment inevitabil, și prin urmare, să fie scutit de la plata furtului de marfă. Această argumentare a mers pe întreg lanțul de transportatori, până la Casa de Expediție V. Deoarece V a știut că această argumentație nu poate să țină, s-a îndreptat cu proces către subcontractantul W în Austria.

Subcontractantul W a notificat disputa mai departe subcontractantului X și a cerut mai departe acestuia, să se alăture litigiului de partea sa. X a cerut de la Y o solicitare de derogare de la plata daunei. Y nu a dat curs acestei solicitări, deoarece ei nu au trimis mai departe firmei subcontractante Z așa ceva. Prin urmare, transportatorul X l-a dat în judecată pe transportatorul Y la o judecătorie din Italia, pretinzând că firma Y ar trebui să plătească pe X pentru toate daunele care reies. Același lucru l-a făcut și Y împotriva subcontractantului Z la o instanță din Bulgaria, pentru a preveni o limitare de acțiune a acesteia.

Trei procese în paralel

Au decurs 3 procese în paralel: un proces de lichidare a daunelor pentru terță parte, respectiv Casa de expediție V împotriva subcontractantului W în Austria; o acțiune pentru hotărâre declarativă X împotriva lui Y în Italia și încă o acțiune pentru hotărârea declarativă a lui Y impotriva lui Z în Bulgaria. Toate cele 3 procese au fost admise în mod legal.

O răspundere conform art. 23 din CMR ar fi dus la o despăgubire de 30.000 euro. Dauna a fost mai mare de 12 ori decât atât, de aceea invocarea articolului 29 a fost pretinsă, în cadrul căreia este stipulată despăgubirea la întreaga valoare a mărfurilor lipsă. Parcarea într-un scuar de parcare pe o autostradă din Italia, în condițiile în care în fiecare contract s-a specificat „folosiți numai parcări sigure“ reprezintă neglijența crasă a șoferului, prin urmare și dauna ar trebui să fie despăgubită conform pretențiilor articolului 29.

Sfârșitul poveștii

Cum s-au finalizat procesele? Subcontractanții W (împotriva lui X) și X (împotriva lui Y) au agreat un proces în liniște până la finalizarea procesului lui Y împotriva lui Z. Acesta (Z) a pierdut procesul în Bulgaria și a fost învinovățit pentru întreaga daună (pe neglijența șoferului), numai că datorită incapacității de plată, a dat faliment. După ce Y nu a văzut banii de la Z, și de aceea nici unul nu s-a îndreptat lui X, iar X s-a îndreptat împotriva lui W, procesele au fost continuate între aceste părți, pe propriile costuri. Casa de Expediție V prin asiguratorul său, a câștigat împotriva subcontractantului W pretențiile de plată a daunei, care în cele din urmă a trebuit să achite cumpărătorului de mărfuri A întreaga valoare a daunei – furt.
Subcontractantul W a putut de la X și X de la Y să-și recupereze cheltuielile de judecată, iar Y în lipsa unei asigurări CMR pe subcontractori a trebuit să plătească din propriul buzunar aceste cheltuieli, fără a putea să se îndrepte cu regres asupra lui Z, deoarece acesta a intrat între timp în faliment.

De reținut!

Ce trebuie reținut din acest caz:

• fiecare casă de expediție și fiecare transportator, care încheie un contract de transport sau de expediție, este responsabil pentru neglijența subcontractorului conform articolului 3 din Convenția CMR; de aceea fiecare din participanți trebuie să aibă o asigurare CMR valabilă și cuprinzătoare.
• o poliță de asigurare CMR trebuie să includă și pretențiile articolului 29 din Convenția CMR, iar suma asigurată să fie suficient de mare astfel încât să cuprindă și pretențiile articolului menționat.