Glob puzzle

Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și ale poliței de asigurare CMR – articolul 3 din Convenția CMR

Primele trei părți ale acestei serii s-au referit în special la cerințele de aplicare ale CMR, domeniile de aplicare teritorială și dispozițiile articolului 2 din Convenția CMR (“Transportul combinat sau intermodal”), plus aspectele legate de asigurare. În acest articol, facem referire la articolul 3 din Convenția CMR, care reglementează răspunderea terților.

În conformitate cu articolul 3, CMR, în ceea ce privește CMR, transportatorul este răspunzător pentru actele și omisiunile angajaților săi, și ale oricăror altor persoane, la ale căror servicii apelează în efectuarea transportului.

Această prevedere presupune implicit faptul că, un transportator nu este obligat să îndeplinească el însuși comenzile de transport care i-au fost încredințate, dar poate numi parteneri auxiliari, inclusiv subcontractanți. Dacă expeditorul nu emite o interdicție de divulgare a comenzii de transport , se poate întâmpla ca operatorul de transport comandat să angajeze un subcontractor, care, la rândul său, dă comanda de transport altui subcontractor, și așa mai departe, până se ajung la șapte, opt sau chiar 10 subcontractori. În prezent, comenzile pot fi transmise prin e-mail foarte ușor și fără eforturi mari, fiecare subcontractant poate da comanda de transport la rândul lui cu un preț de transport diminuat, astfel de lanțuri de transport de mărfuri nefiind deloc neobișnuite. Problematica derivă din faptul că, cei din vârf sunt stabiliți, și anume expeditorul și transportatorul principal (sau o Casa de Expediție, care a încheiat primul contractul de transport și acționează ca un transportator de mărfuri cu cost fix / transport, prin urmare, acesta este răspunzător în conformitate cu articolul 413 din Codul de afaceri din Austria), de obicei primul contractant de comandă de transport nici măcar nu ajunge să cunoască ce transportator “exotic” transportă în cele din urmă mărfurile. Cu toate acestea, primul din “lanț” este responsabil pentru tot ceea ce se intămplă în aval. Aceasta înseamnă că, în contextul răspunderii CMR, primul contractant al comenzii de transport, trebuie tratat ca parte a răspunderii Convenției CMR, indiferent de vina lui, ca și când ar fi comis el însuși actul dăunător, și mai departe, cu stabilirea vinei la daună, numai dacă vina poate fi invocată pe baza Convenției CMR. De altfel, această răspundere pentru contravențiile terților, deși nu pe arie extinsă, este consacrată în sistemele juridice naționale, de exemplu în Austria, în articolul 1313 al Codului Civil Austriac (ABGB).

Verificați subcontractorii!

Astfel, transportatorul principal este răspunzător, de exemplu, pentru însușirea ilegală a mărfurilor transportate de către un subcontractant, care a luat comanda de transport de la o bursa intermediere transporturi de pe internet. Daunele provocate de furtul mărfurilor apar ca urmare a unei acțiuni intenționate. Totuși, o astfel de acțiune este sancționată în temeiul articolului 29 CMR, printre altele, cu eliminarea tuturor excluderilor de răspundere și limitărilor prevăzute în capitolul IV / CMR. La aceasta se adaugă și limitarea prevazută de articolul 23 CMR, care prevede la alineatul (3) limitarea compensației la 8.33 DST kg (în prezent, aproximativ 9,50 € / kg) /. Ca urmare a inaplicabilității acestei dispoziții, rezultă totuși că transportatorul este răspunzător fără nicio restricție pentru daunele depline, inclusiv pentru bunurile de mare valoare, cum ar fi cele electronice, care ajung adesea, prin intermediul burselor de transport în mâinile infractorilor.

Cu toate acestea, nu trebuie întotdeauna să existe “Burse de transport = daune” care duc la dispariția cu totul a camioanelor. Chiar și furturile obișnuite din locurile de parcare nesupravegheate, accidente de circulație etc. sunt adesea judecate de instanțe ca fiind neglijență crasă, ceea ce conduce, în fiecare caz, la răspundere nelimitată.

După ce toți cei dintr-un lanț contractant sunt răspunzători față de cei de la care au primit comanda de transport, și, conform articolului 3 din Convenția CMR sunt răspunzători pentru comportamentul subcontractantului subordonat – și în conformitate cu jurisprudența dominantă, toți ceilalți subcontractori, trebuie remarcat faptul că, în Convenția CMR această problemă nu este dezbătută uniform, un punct de vedere sigur este acela că transportatorul principal este răspunzător numai pentru primul subcontractant pe care îl folosește pentru a efectua transportul, iar primul subcontractant este răspunzător la rândul său pentru al doliea subcontractant, deci transportatorul principal nu poate fi răspunzător pentru al doilea subcontractant – experții Lutz Assekuranz solicită examinarea cu atenție a subcontractanților înainte de a plasa comanda (certificatul de înmatriculare a firmei, licența de transport, confirmarea asigurării etc.) și că, orice întreprinzător, care transmite comenzi de transport către terți, trebuie să se asigure în mod adecvat conform răspunderii sale în cadrul CMR. În acest caz, “suficient” înseamnă răspunderea în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Convenția CMR, împreună cu o sumă asigurată în mod corespunzător (de exemplu, 1 milion EUR/caz de daună). Instrumentul corespunzător pentru aceasta răspundere, este asigurarea CMR pentru subsidiari.

În încheiere 3 sfaturi importante:

  • Comenzile de transport includ adesea instrucțiuni, cum ar fi parcarea pe timp de noapte numai în parcări supravegheate, utilizarea a doi șoferi, sau necesitatea a două dispozitive antifurt. Este important ca transportatorul principal (primul din lanț) să transmită aceleași dispoziții subcontractantului desemnat de acesta, astfel încât în anumite circumstanțe transportatorul principal să nu fie răspunzător, ci să se îndrepte cu regres împotriva subcontractantului, în caz contrar, prin netransmitere, subcontractantul poate să spună ca nu a primit instrucțiunile prin comanda/contractul de transport, și deci, nu este răspunzător.
  • De asemenea, este esențial ca asigurarea CMR respectivă să conțină un element de protecție juridică care să protejeze titularul de poliță împotriva unor cereri nejustificate de daune. În cazul lanțurilor de transport de mărfuri așa cum sunt descrise mai sus, se poate întâmpla ca inițiatorul comenzii de transport, în calitate de expeditor, să cheme in instanță pe primul transportator din lanț, iar ultimul din lanț să se îndrepte împotriva transportatorului precedent de la care a luat comanda de transport. Riscul de proces există, prin urmare, pentru fiecare întreprinzător într-un astfel de lanț, motiv pentru care, fiecare ar trebui să fie asigurat pentru răspunderea CMR, nu numai pentru satisfacerea pretențiilor justificate, ci și împotriva cererilor de daune nefondate.
  • În anumite condiții de asigurare CMR (nu în cazul lui Lutz Assekuranz) se prevede că, comenzile/contractele de transport pot fi transmise doar o singură dată, în caz contrar se stinge acoperirea de asigurare CMR pentru subsidiari. În acest caz, primul transportator care a primit comanda de transport trebuie să acorde atenție când trimite comanda unui subcontractant, ca acesta din urmă să nu mai plaseze la rândul lui comanda primită. Este mai bine, totuși, să se treacă la un furnizor de asigurări CMR care nu are restricții atât de rigide, astfel încât, asiguratul să nu aibă surprize neplăcute în caz de daună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *