Dispozițiile legale principale privind răspunderea se regăsesc la art. 17 (1) Convenția CMR, articol care enumeră cazurile în care transportatorul poate răspunde, și anume pentru pierderi, avarii și întârzierea în eliberarea marfii. În prezentul articol se va face o analiză în detaliu cu privire la întârzierea la livrare.

În art. 19 Conventia CMR, legiuitorul definește întârzierea la livrarea mărfii și anume: „Se consideră  întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberata în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportatorului depășeste timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, ținându-se cont de circumstanțe, și, printre altele, în cazul unei încărcări parțiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei încărcături complete în condiții normale.“

Aceste dispoziții legale includ două situații distincte și anume: a) una în care a fost convenit un termen de livrare și b) una din care nu s-a convenit niciun termen de livrare. Reclamantul trebuie să probeze faptul că a fost convenit un termen de livrare, cu condiția ca o scrisoare CMR să fi fost emisă în conformitate cu art. 4 Convenția CMR (a se vedea partea a 4-a din prezentul articol) și că un termen să fi fost înscris în această scrisoare în conformitate cu art. 6 (2) f), sarcina probei fiind înlesnita de dispozițiile legale prevăzute la art. 9 (1) CMR (a se vedea partea a 6-a din prezentul articol), cu condiția ca scrisoarea CMR să fi fost semnata în mod corespunzator de parțile contractante.

Întârzierea în eliberarea mărfii

Dacă termenul de livrare convenit a fost depășit, atunci intervine răspunderea transportatorului, aceste aspecte fiind supuse unei analize ulterioare; de asemenea, poate interveni răspunderea și în cazul în care nu a fost convenit niciun termen de livrare însă durata efectivă a transportului depășește timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, așa cum a fost legiferat la art. 19 Convenția CMR.Totuși, în acest din urma caz, livrarea mărfurilor trebuie realizată în termen de 60 de zile de la preluare, altfel cel în drept poate considera marfa ca fiind pierdută – a se vedea art. 20 Convenția CMR.

Conținutul acordului privind termenul de livrare

De multe ori, nu se stabileste în fapt un interval de timp în cadrul căruia mărfurile trebuie livrate, ci o anumită zi, uneori chiar și o anumită oră sau, în cazul livrărilor de tip JIT, un interval scurt de timp (în limba franceză „délai“; în limba engleza „time-limit“; ambele versiuni subliniază că este vorba de un termen și nu de un moment). Este important de mentionat că transportatorul trebuie sa ia în calcul că este important să preia marfa de la expeditor la timp, astfel incât sa fie capabil, din punct de vedere obiectiv, să respecte termenul de livrare, în cazul în care acest termen este specificat sub forma de zi sau ora de livrare; dacă acest lucru nu este posibil, se consideră că exista un acord imposibil de respectat, care poate fi considerat nul.

Întârzierea la încărcare

Următorul subiect pe care îl tratăm este cel în care mărfurile care urmează să fie transportate trebuie predate la timp de către expeditor. Ce se intamplă însă atunci când expeditorul este pregatit să predea marfa la timp, dar transportatorul nu respectă termenul de preluare convenit? În acest caz, expeditorul poate suferi prejudicii semnificative; de exemplu, în cazul transporturilor de mărfuri agabaritice care sunt încărcate de expeditor cu ajutorul unor macarale închiriate și personal angajat temporar, unde, din cauza întârzierii transportatorului, există timpi de așteptare pentru personalul temporar pe care expeditorul trebuie să îl plăteasca. Într-un astfel de caz, transportatorul nu este răspunzător conform prevederilor CMR pentru consecințele financiare suferite de către expeditor datorită unei încărcări întarziate din vina sa, ci va răspunde conform legislației naționale aplicabile, deoarece art. 19 din Convenția CMR nu conține dispoziții privind depășirea termenului de incarcare. Cu toate acestea, o eventuală depășire a termenului de încărcare convenit poate duce ulterior la o întârziere a termenului de livrare, pentru care se aplică din nou prevederile Convenției CMR privind răspunderea.

Necesitatea unei analize particulare

Dacă nu s-a convenit un termen de livrare, se face o presupunere cu privire la un termen fictiv, care se bazeaza pe cât timp ar fi avut nevoie un transportator diligent, în mod rezonabil, în circumstanțele definite de art. 19 CMR să efectueze transportul. O astfel de situație trebuie evaluată pentru fiecare caz în parte, printr-o analiză a circumstanțelor așa cum ar fi fost percepute de un transportator diligent înainte de începerea efectuării transportului; evenimentele neprevăzute și inevitabile care au apărut abia în timpul efectuarii transportului nu pot fi evident luate în considerare la evaluarea acestei duratei rezonabile de transport de care beneficiaza transportatorul. De asemenea, transportatorul poate invoca, în cazul depășirii termenului de livrare, circumstanțe pe care nu le-a putut evita și ale căror consecințe nu le-a putut preveni, (art. 17 (2) CMR, ultima teza), cu condiția să furnizeze dovezi corespunzătoare (conform art. 18 (1) CMR).

Pentru practică:

• Chiar dacă nu a fost convenit un termen de livrare, poate exista o depășire a termenului de livrare
• În cazul contractelor așa numite „Fixgeschäft”, este necesară prudența
• O depășire a termenului de încărcare nu este reglementată în Convenția CMR
• Transportatorii ar trebui să iși verifice polițele pentru a vedea dacă răspunderea pentru depășirea termenului de livrare este acoperită prin polița de asigurare.

Contact:

https://lutz.untrr.ro