Arhive categorie: Articole

Retea de puncte

Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și ale poliței de asigurare CMR – articolul 2 din Convenția CMR

În articolele anterioare au fost abordate aspecte precum condițiile în care se aplică Convenția CMR dar și aspecte legate de asigurare. În cea de-a doua parte a seriei de articole publicate, au fost abordate prevederile Articolului 1 din Convenția CMR, în special aspectele referitoare la salarizare, bunuri, drumuri, vehicule, transport internațional. Prezentul articol se referă la dispozițiile articolului 2 din Convenția CMR și la aspectele legate de asigurări.

Articolul 2 din Convenția CMR conține o dispoziție specială, și anume un caz special de transport combinat, „piggyback” – sau „transport ro / ro”. Articolul 2 are ca scop confirmarea faptului că reglementările Convenției CMR se aplică și segmentelor de rute în care vehiculul rutier încărcat cu mărfuri este transportat în mod practic pe cale ferată, pe cale maritimă, sau pe avion. Această reglementare ia în considerare situația geografică particulară a țărilor care nu sunt legate de Europa continentală. „Transportul Piggyback” (intermodal sau combinat) în sensul articolului 2 din Convenția CMR este atunci când, vehiculul încărcat cu mărfuri este transportat o parte din drum de la expeditor la destinatar, pe cale maritimă, feroviară, pe căi navigabile interioare sau pe calea aerului, iar mărfurile nu sunt descărcate din vehiculul rutier sau container pe parcursul traseului. Citește în continuare Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și ale poliței de asigurare CMR – articolul 2 din Convenția CMR

Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și ale poliței de asigurare CMR – articolul 1 din Convenția CMR

În acest articol, se vor evidenția aspecte legate de articolul 1 din Convenția CMR și ale acoperirii poliței de asigurare CMR.

Articolul 1 alineatul (1) din CMR prevede aplicarea Convenției oricărui contract de transport rutier de mărfuri cu vehicule. Precondiția este ca locul de preluare a bunurilor și locul de livrare să se afle în două state diferite. O altă condiție este ca cel puțin unul dintre aceste state să fie un stat contractant CMR. În schimb, locul de reședință și naționalitatea părților contractante sunt irelevante.

Primul paragraf al articolului 1 al Convenției conține o multitudine de criterii de interconectare. În ceea ce privește contractul menționat, se face trimitere la observațiile din prima parte a acestei serii de articole. Următoarele elemente sunt esențiale în contextul încheierii unui contract de transport: Citește în continuare Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și ale poliței de asigurare CMR – articolul 1 din Convenția CMR

Articolul 26 din Conventia CMR – Răspunderea CMR a cărăușului și asigurarea de tip CMR

Articolul 25 CMR, care reglementează despăgubirea în caz de daună face referire în paragraful (1) la prevederile Art. 23(1) (Valoarea bunului în momentul și locul preluării în vederea transportului), art. 23(2) (Prețul la bursă, în orice caz prețul pieței, în orice caz valoarea comună a unor bunuri de același tip și achiziționate în același mod) și 23(4) (alți factori de despăgubire, ca de exemplu unele taxe vamale și costuri apărute ca urmare a transportului) și prevede în paragraful (2) că, despăgubirea nu trebuie, în orice caz, să depășească:

  1. suma care ar fi de plătit în cazul unei pierderi integrale, dacă toată marfa expediată este devalorizată ca urmare a daunei; și
  2. suma care ar trebui plătită în cazul pierderii părții devalorizate, dacă doar o parte a mărfii expediate este devalorizată ca urmare a daunei.

Articolul 25(1) prevede, de asemenea, că transportatorul trebuie să plătească, în caz de daună, suma aferentă reducerii valorii, cu respectarea dispozițiilor numite anterior. Citește în continuare Articolul 26 din Conventia CMR – Răspunderea CMR a cărăușului și asigurarea de tip CMR

Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și a Casei de Expediție

Convenția CMR adoptată în 1956 este neschimbată până în prezent, și doar printr-un protocol completată (Protocolul din 1978), și totuși neratificată încă de toate statele contractante CMR. Într-adevăr articolul 49 prefigurează posibilitatea revizuirii acordului referitor la contractul de transport în transportul internațional de mărfuri, însă, cu toate acestea, niciunul dintre cele aproximativ 50 de state contractante nu a solicitat convocarea unei conferințe de revizuire a Convenției CMR, iar acest lucru va rămâne neschimbat, probabil, în viitorul apropiat, datorită naturii complexe a problemei.

Denumirea Convenției nu se referă numai la „contractul de transport în transportul rutier internaţional“, articolul 1 din CMR, prevede de asemenea, aplicarea Convenției oricărui contract de transport rutier de mărfuri, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. Acest lucru sugerează – și este, de asemenea, luat în considerare în mare măsură la nivel internațional – de fapt, contractele clasice de expediere nu fac obiectul Convenției CMR.

Trebuie remarcat faptul că definițiile contractului de transport de marfă și a contractului de expediere nu sunt aceleași la nivel internațional. Din punct de vedere al Austriei, se poate spune că speditorul are în grijă tot circuitul expeditor – destinatar, asta înseamnă că el organizează expediția, iar transportatorul execută operațiunea de transport. Speditorul datorează un serviciu, iar transportatorul succesul livrării bunurilor la destinatar. Citește în continuare Aspecte diferite ale răspunderii CMR a transportatorului și a Casei de Expediție

Rolul articolului 29 din Convenția CMR – Exemplu de daună – furt

Un distribuitor german en gros de pantofi A a cumpărat de la un producător italian de pantofi B, marfa reprezentând perechi de cizme și pantofi din piele pentru femei și bărbați, marfă în valoare de 4.668 euro, conform incoterm EXW, (la fabrică) și a contractat o casă de expediție austriacă V pentru a efectua acest transport de la San Benedetto del Tronto – Italia la München, contra valorii de 1.050 euro. Distribuitorul A a trimis comanda de transport pe email Casei de Expediție V specificând „contract de transport“ ca și titlu.

Casa de expediție V a contractat la rândul lui un transportator austriac W pentru executarea transportului la prețul de 980 euro – W nu avea propriile camioane disponibile, așa că a apelat la un alt subcontractor – transportator, respectiv la o firmă X din Italia, pentru prețul de transport de 950 euro, iar firma X a dat mai departe cursa de transport altei firme Y tot din Italia, pentru prețul de 930 euro. În cele din urmă, Y a dat mai departe cursa de transport unui sub-sub-sub-contractor Z, rezident în Bulgaria acesta din urma preluând transportul la prețul de 860 euro. Citește în continuare Rolul articolului 29 din Convenția CMR – Exemplu de daună – furt